Problema morţii în filosifie

Agora pe tarimul mortilor, aceasta a fost locatia in care s-a desfasurat prima sedinta din cel de-al IV-lea sezon de activitate a clubului.

Freud recomanda pacientilor sai, sa mearga in cimitir si sa reflecteze asupra unor probleme din viata lor, caci acolo omul se intilineste cu moartea si cu non-fiinta, iar aceasta il replaseaza intr-o noua sfera, din perspectiva caruia priveste viata dintr-un alt punct de vedere. Caci modul de a gindi asupra unui obiect, este determinata de contextul in care este gindit obiectul dat. Cum tema sedinteii fiind "problema mortii in filosofie", cel mai eficient spatiu de desfasurare a sedintei, constitue cimitirul. Nu poti vorbi adecvat asupra problemei mortii, stind in canapea cu o ceasca de cafea, intr-o ambianta confortabila, inconjurat de fiinte vii, de pisici si catelusi. Cimitirul ca tarim al nefiintei, te plaseaza oarecum in fata mortii, iar atmosfera muribunda, predispune la o alta stare de discutie. Aici nu se vorbeste despre moartea, aici se simte moartea... Dar in acelasi timp nu simti doar moartea, dar si neantul. Neantul provoaca starea de angoasa, iar prin angoasa ajungi la existenta autentica... Sau doar prin contrast cu moartea, simti ca existi... Existenta printre existente, se diminueaza, isi pierde din contur, pierzi simtul existentei... Doar existnta vietii plasata in preajma mortii, ea se accentueaza, prinde relief, continut si contur...