Aspecte ale filosofiei limbajului, filosofiei analitice si hermeneutica

Pe parcusul istoriei, filosofia si-a formulat in dependenta de contextul problematic trei intrebari fundamentale.
Incepind cu epoca antica, filosofia formula intrebarea generala: ce este ceea ce este? Omului antic grec ii era de la sine inteles fara careva suspicii ca ratiunea este forma sigura de cunoastere a realitatii ontologice adica a existentei, astfel ca problema gnosiologica era practic absenta.
Incepind cu epoca moderna, filosofia se trezeste cu probleme de cunoastere, apar suspiciuni si indoieli asupra formelor de cunoastere precum si obtinrea cunostintelor veridice. Se naste deci cele doua filosofii gnosiologice radicaliste empirismul si rationalismul, dupa care Kant inainteaza sinteza acestor doua. Deci intrebarea ontologica este inlocuita cu o intrebare gnosiologica, deci se formuleaza interogatia: cum putem cunoaste ceea ce este? Dupa epuizarea si acestui subiect cu multe creiere arse, fara ca sa rezolve problemele generale ale filosofiei, se trezeste epoca contemporana, care redirectioneaza din nou calea filosofiei, astfel ca se ajunge la problemele ce tin de limbaj. Wittgenstein afirmase ca toate probleme filosofiei tin de ordinul limbajului, si cind problemele de limbaj vor fi clarificate si elucidate, atunci si toate intrebarile filosofiei vor fi rezolvate. Prin urmare filosofia nu este nimic altceva decit un produs al erorii de limbaj. Astfel ca epoca contemporana formuleaza intrebarea generala: cum putem comunica ceea ce este?
Astfel ca pe marginea acestei intrebari se axeaza filosofia analitica cu a sa logica si rigurozitate lingvistica si filosofia limbajului in special hermeneutica cu interpretarea textelor.
Deci in sedinta respectiva am hotarit sa incercam sa determinam careva aspecte generala al acestor filosofii.

Este postat un fragment din discutia data.

Posted in: Sedinta nr.11 Aspecte ale filosofiei limbajului